Internetics 2009 – the ultimate internet judge!
Iulian Toma, AdPlayers, rostea cu mult zel in 2008 adevarul crud: “…premierea eficientei online, se pare o himera dupa care alearga toata lumea, in timp ce nici specialistii nu stiu cum arata ea pe Internet. Si cu atat mai putin Internetics.”
Astazi este prima data cand aud de Internetics anul acesta. Am primit o alerta pe e-mail cu ultimul lor comunicat de presa, in care anuntau ca incepe jurizarea si ca toti cei dintre voi care stateati la coada sa va inscrieti, cu unghiile roase si asudand emotionati, va trebui sa va cam puneti pofta in cui anul acesta. Se pare ca va trebui sa asteptati pana anul vitor, pentru ca DA! va fi o competitie Internetics si anul viitor, si anul de dupa asta, si …tot asa pana cand veti invata internet adevarat, sta-v-ar in gat sa va stea!
Ma uitam pe site-ul lor si, privind din perspectiva unui simplu utilizator, pentru unii care arunca primii cu pietre, nu prea impresioneaza. Nu ma atrage sa dau click-uri, nu imi staruie in minte ca fiind “acel site!” si nici nu ma invita ispititor sa mai revin. Mult scris, putine informatii si mult prea putine fotografii. Sau poate site-ul si “festivalul” (un cuvant mare pentru o chestie atat de mica) se adreseaza doar unei anumite spete de intelectuali pe care eu nu ii inteleg si nici nu ii voi intelege vreodata, evident.
Acei poeti ai creativitatii online care alearga fascinati dupa momentul sublim al click-ului perfect.
Si cel mai mult ma amuza banner-ele, zau! Profilul de Sfinx conectat la niste dulii care se repeta obsesiv pe doua bannere si daca nu as fi unul dintre acei utilizatori care citesc textele chiar si in dunga (asa, ca muritorii…), as crede ca e acelasi banner.
Si apoi “echiputa” MB Dragan… Dragii de ei, cata fericire pe chipurile lor, cum spun ei ca nu se mai joaca pentru ca a venit criza cea mare si rea sa ii intrerupa din jucat coarda si v-ati ascunselea…si tara, tara vrem ostasi (sa nu uitam!). Pentru ca DA, noi toti (clientii mici si insignifianti, prostii acestei lumi de jos care nu cunosc tainele Sfantului Site), de fapt asta cautam, sa stiti. Cautam o echipa tanara si semi-drogata, cu fete strambe intr-un zambet tamp (permanent!), care-si dau seama dupa un an ca e criza afara, in lumea rea, asa ca si-au luat jucarelele si au plecat. Apoi un banner care promoveaza un interviu din care nu intelegem nimic, trecem peste… Si iarasi o poza cu niste maimutici dragute dintr-o echipa de top: Kinecto, care declara ceva serios, dom’le! Premiile este importante, zau!
Am o confesiune de facut, aici si acum. Am fost la un astfel de festival. DA! Anul trecut, si acum imi amintesc cu durere in glas acea experienta terifianta… Am pasit din intamplare in vesnicul club Bamboo, ca altfel nu se putea, pe un covor rosu imbacsit de fum, noroi, urme de tocuri instabile si alte secretii (nu le mai mentionam…). Am venit imbracat la 4 ace, pentru ca asa ma invatase mama pe mine de mititel, ca frumos ar fi ca seara, la un eveniment care nu se prea intampla de multe ori in viata, sa te duci imbracat frumos, din respect pentru tine si altii. Dar mare mi-a fost mirarea cand ochisorii mei virgini dadura de o cu totul alta lume. Oameni cu cearcane la ochi, haine second hand (sau mai nou VINTAGE), nespalate (ca sa para si mai VINTAGE, na!), un nor de fum, bautura alcoolica la discretie, fete usor imbujorate de la atata alcool la discretie si injuraturi piperate pe fundal.
Dar am trecut peste, pentru ca doream sa ma las influentat si sa cred ca toate cele decise si jurizate sunt, intr-adevar, cele mai bune site-uri din Romania. WOW, mi-am zis, tusind de la fum si punandu-ma curios cu capul in maini si ochii mari, mari! Dar…am tot asteptat si mai nimic nu ma incanta, nu auzeam decat aceleasi nume care castigasera si cu un an inainte si care vor castiga si anul acesta (pun ramasag! cine se baga?).
Hmmm… M-am ridicat ingandurat de la mica masa de club, mi-am facut loc printre hostess-ele strambe si am iesit sa ma trezesc din vis in frigul de afara, pe acelasi covor rosu pe care intrasem. De obicei nu imi place sa spun “Asa e in Romania! In “strainataturi” ar fi mai bine…” Nu! Nu asta era impresia pe care mi-o lasase acest “festival”, ci mai degraba o adunatura de infatuati in budigai slinosi care venisera acolo sa faca “networking” dincolo de twitter si facebook. Tot ei intre ei, culmea.
Chiar sunt curios care dintre voi alegeti o agentie sa va faca site-ul pentru ca a castigat la Intenetics? Anyone? You, in the back… No? Nothing?… Hmmm…
Stati ca tocmai am mai dat o tura prin site-ul lor. Si am dat, iaca-ta! de criteriile de jurizare. Da, au facut o ditamai lista si la fiecare categorie trebue sa dai click sa vezi care sunt criteriile, doar ca sunt cam aceleasi, nu va obositi sa dati click pe toata lista, ca faceti entorsa la degetel, de la mouse…Iata si o mica declaratie despre piata de marcom (MARCOM, prostilor, adica marketing & communication, ce credeati ca e, muritorilor? Marinata Combinata? Ei hai, muritorilor care sunteti…): “”Millenium Communications a obişnuit piaţa de marcom din România cu mişcări îndrăzneţe şi nu si-a propus să se oprească aici. Internetics este singurul festival de comunicare online din România cu o asemenea tradiţie, dar care mai are în continuare foarte multe de spus pe această piaţă. Tocmai de aceea ne-am propus ca în acest an să ducem festivalul la nivelul următor”, a spus Andrei Borţun, General Manager la Millenium Communications.
M-a cam luat somnul, dragilor, de la atata scris. Astept feedback, oricare si oricum, numai sa fie de marcom si bambooist.
V-ar interesa, totusi, o portie de site-uri adevarate? Sa zicem ca e o “mica mare” diferenta fata de lista de candidati de la Internetics. Do the math, dudes!